COBA STORY
Într-un orășel liniștit, ascuns între dealuri verzi și râuri limpezi, trăiau doi prieteni buni: Cătă și Alex. Încă de mici, cei doi băieți erau fascinați de mecanisme — demontau tot ce prindeau în mână, de la jucării muzicale până la ceasul vechi al bunicului lui Alex (spre disperarea acestuia).
Într-o zi ploioasă de toamnă, când norii păreau că nu aveau de gând să plece, Alex a venit cu o idee trăsnită:
— Cătă, hai să ne facem propriile ceasuri! De la zero!
Cătă a zâmbit larg.
— Ceasuri? Serios? Sună… genial!
Și-au instalat "atelierul" în garajul lui Alex — o masă veche, câteva sertare pline cu șuruburi, rotițe, bucăți de metal și o lupă imensă moștenită de la unchiul lui Alex, ce fusese ceasornicar.
Timp de săptămâni întregi, au muncit cot la cot. Au învățat cum funcționează mecanismele cu arc și cum se sincronizează limbile ceasului. Au făcut și greșeli, multe: un ceas mergea invers, altul ticăia doar când băteai din palme, iar unul nici nu voia să pornească. Dar nu s-au dat bătuți.
Într-o seară de iarnă, când zăpada începuse să cadă lin, ceasurile lor erau gata. Fiecare și-a făcut propriul model.
Alex - ECLIPSE
Cătă - KAIRO
Ceasurile nu erau perfecte, dar ticăiau în același ritm. Și parcă, în acel ticăit, băieții au simțit cum timpul lor împreună nu avea să se oprească niciodată.
De atunci, nu au mai privit ceasul doar ca pe un instrument ci ca pe o amintire vie a prieteniei lor.